Era odata un rege care avea 4 neveste.

Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie
din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot
ce era mai bun.

De asemenea, o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se
mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu
teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.

Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era
intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori
regele avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa
treaca peste momentele grele.

Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie
in mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi
ea il iubea cu adevarat, el de abia o observa!

Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape. Se gandi la viata
lui plina si isi spuse: "Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi
fi singur."

O intreba pe cea de-a patra nevasta: "Te-am iubit cel mai mult, ti-am
daruit cele mai frumose haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum,
eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?" "Nici vorba!"
replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant. Raspunsul ei
strapunse inima regelui ca un cutit.

Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: "Te-am iubit toata viata
mea. Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?" "Nu!" veni
raspunsul celei de-a treia sotii. "Viata e prea buna! Cand vei muri, ma
voi recasatori!" Inima regelui se stranse de durere.

Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: "Intotdeauna am gasit la tine
intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri,
vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?" "Imi pare rau, nu te pot
ajuta de data aceasta!" replica cea de-a doua sotie. "Te pot doar
inmormanta si veni la mormantul tau." Regele fu devastat si de acest
raspuns.

Apoi se auzi o voce: "Eu te voi urma peste tot vei merge!" Regele se uita
imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era întâia sotie.Era
atat de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii
sale.
Adanc indurerat, regele spuse: "Trebuia sa fi avut mult mai multa grija
de tine cand am avut ocazia!"

In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra:

Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Chiar cat timp si efort
investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim.

Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.

Cea de-a doua sotie este FAMILIA SI PRIETENII. Indiferent cat de
apropiati ne-au fost in momentul vietii, ei nu pot decat sa vina la
mormantul nostru dupa ce nu mai suntem.

Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa
averi, bunastare si putere. Totusi, SUFLETUL este singurul care ne va
urma oriunde vom merge.

Deci, sa ne trezim sufletul, sa-l cultivam, sa-l facem viguros si sa-l
bucuram acum, pentru ca este singura particica din noi care ne va urma si
va fi cu noi pentru eternitate...


_________________
faithful to... myself...

Suuuuuper !


_________________
Iubesc... deci exist!!

Intr`adevar superb ... ar necesită sa puna pe ganduri multa lume ceea ce a scris ramona


_________________
Dar iubind, te indragostesti de altcineva decat de omul plenar si real � trecut, prezent si viitor �
pe care crezi ca-l ai prin gestul de cuprindere si insotire, al dragostei.