Se spune ca, odata, un imparat s-a imbolnavit grav. A fost consultat de o multime de medici, dar nici unul nu a reusit sa-i dea vreo sansa de vindecare. In cele din urma a apelat la un vraci, iar acesta i-a spus ca, daca va reusi sa imbrace camasa unui om cu adevarat fericit, se va face sanatos.
Imediat cativa slujitori au fost trimisi in toata lumea sa caute un om fericit, sa-i ceara camasa si sa i-o aduca imparatului.

Acesti slujitori au batut la poarta unui alt imparat si i-au spus:

"Maria ta, nu esti tu cel mai fericit om? Esti doar un imparat puternic. Am vrea sa ne dai camasa ta sa o ducem imparatului nostru."

"Eu fericit? Nu am fost niciodata. Mereu sunt ingrijorat ca voi fi atacat, ca voi avea razboaie. Sunt nelinistit si nu am niciodata somnul tihnit. Sa stiti ca nu sunt deloc multumit si fericit."
Acesti slujitori au plecat tristi mai departe. Au batut la poarta unui om foarte bogat, a unui bancher, si i-au zis:

"Domnule, noi credem ca avand de toate si fiind foarte bogat, tu esti tare fericit. Nu-i asa? Am vrea sa ne dai camasa ta sa o ducem stapanului nostru."

"Va inselati amarnic daca voi credeti ca eu sunt fericit. Cum as putea fi fericit de vreme ce mereu ma tem ca voi pierde banii, sau cineva mi i-ar putea fura. Mereu ma nelinistesc gandindu-ma cum sa-i investesc cat mai bine, cum sa-I fac sa sporeasca mai repede. Ma gandesc apoi cui sa-I las ca mostenire pentru a nu se risipi.... Si mai am numeroase alte temeri. Va spun ca nu sunt si nu am fost niciodata fericit."
Slujitorii merg mai departe si bat la poarta unui om Invatat.

"Domnule, tu, care ai o faima de om invatat, cu siguranta, trebuie sa fii si tare fericit. Tu cunosti atatea lucruri, ai dezlegat atatea mistere! Nu se poate sa nu fii fericit. Am vrea sa ne dai camasa ta sa o ducem stapanului nostru."

"N-am gasit inca fericirea. Asa credeti voi ca eu sunt fericit? Va inselati. Cum descopar un adevar, o noutate, mintea mea devine iar nelinistita. Ea vrea altceva, vrea mai mult. Nu am fost niciodata fericit. Credeti-ma!"

Acei slujitori incepeau sa fie descurajati. Nu mai stiau la ce poarta sa bata. Dar le era rusine sa se intoarca acasa fara aceasta camasa, fara sa implineasca aceasta misiune. De aceea, abatuti si obositi s-au retras intr-o padure. S-au asezat langa o coliba, la radacina unui copac batran. Cum stateau ei langa copac, gata sa adoarma de obositi ce erau, aud cum, din coliba, cineva rostea urmatoarele cuvinte:
"Doamne, ce fericit sunt ca si azi am avut cele de trebuinta vietii mele! Doamne, ce fericit sunt ca si azi am întalnit oameni binevoitori care m-au ajutat! Doamne, ce fericit sunt....."

Cand au auzit, acei slujitori au navalit în coliba sa vada cine rostise asa cuvinte. Intra inauntru si gasesc un om in genunchi, cu mainile ridicate catre cer, care se ruga. Il intreaba imediat:

"Omule, e adevarat ca esti fericit, asa cum spui?"

"Da, sunt extrem fericit ca azi Dumnezeu m-a ajutat si l-am simtit alaturi. Iar acum ma culc linistit." "Am vrea sa te rugam ceva: noi iti platim cat vrei tu, dar da-ne camasa ta. Daca imparatul nostru o va imbraca, se va face sanatos." la care omul din coliba le raspunde: "dar eu sunt asa de sarac incat nici nu am camasa...."

Traim intr-o lume care considera ca toata fericirea depinde de anumite valori materiale.
Traim intr-o lume care alearga innebunita dupa fericire, dar care mereu se declara nefericita.
Traim intr-o lume care cauta fericirea acolo unde nu este...


_________________
faithful to... myself...

Traim intr`o lume superficiala.... o lume care nu mai stie ce inseamna fericirea cu adevarat.... iar dak o gasesti, nu sti cum sa faci sa o pastrezi... traim intr`o lume in care adevaratele valori nu mai conteaza...


_________________
Dar iubind, te indragostesti de altcineva decat de omul plenar si real � trecut, prezent si viitor �
pe care crezi ca-l ai prin gestul de cuprindere si insotire, al dragostei.

La un intelept din vechime, pe numele lui Atreides, au venit, intr-o buna zi, cativa cunoscuti si i-au povestit despre un oarecare Providius,a carui intelepciune parea sa fie nemaiintalnita.Auzind asta, Atreides a hotarat sa-l cheme pe Providius, pentru a-l pune la incercare, conform obiceiurilor vremii, cand inteleptii se intreceau pentru titlul de cel mai intelept om din lume.

Sigur ca in zilele noastre a transformat aproape imposibil de acordat un astfel de titlu, dar in vechime lucrurile stateau cu totul altfel.

Asa se face ca Providius a acceptat provocarea.

Totusi, pentru ca era tare batran, Atreides s-a gandit ca ar fi prea obositor sa-si incerce fortele cu Providius in foarte multe probe, care mai de care mai sofisticata.

“E de ajuns o singura proba”, i-a spus el indraznetului Providius.

“Pur si simplu, daca reusesti sa faci ceea ce iti voi cere doar prin eficacitatea mintii, voi recunoaste ca esti mai intelept decat mine”.

Replica lui Providius nu s-a lasat asteptata.

“O singura incercare mi se pare si mie suficienta.”

“Voi incerca sa fac ceea ce imi ceri doar prin forÈ›a mintii”, a spus el, cerand ca intrecerea sa inceapa imediat.

Obiceiul era ca la astfel de competitii sa asiste batranii locului, care sa depuna marturie pentru castigator.

Cum pe vremea aceea nu existau telefoane, a durat ceva pana au fost gasiti toti batranii, pana au venit in casa lui Atreides, pana s-au asezat in cerc in jurul celor doi competitori si pana li s-au explicat regulile jocului.

Atunci cand toate au fost puse la punct, Atreides i-a spus lui Providius in ce consta incercarea.

“Tu, despre care se spune ca esti mai intelept decat mine, daca vrei sa dovedesti aceasta, atunci determina-ma, doar prin tăria mintii si a cuvantului tau, sa ies din aceasta camera”, a spus el si apoi s-a instalat si mai bine intre perne.

Surpriza a fost mare, nu numai pentru Providius, dar si pentru batranii prezenti.

Indiferent de varsta sau de experienta lor, cu totii si-au spus in barbi ca Atreides este, evident, castigatorul, care isi va pastra titlul de cel mai intelept om din lume, pentru ca nu are altceva de facut decat sa stea intre perne, chiar ce ii va spune Providius.

Cu toate astea, Providius nu s-a dat batut.

A stat multa vreme pe ganduri, dupa care i-a spus lui Atreides:

“Sub nici o forma nu voi putea sa te determin sa iesi din aceasta incapere, doar prin puterea mintii mele.

Totusi, daca ai fi dispus sa accepti propunerea mea, cred ca stiu un mod de a te determina sa intri in aceasta incapere.

Incitat, Atreides a acceptat provocarea si a iesit in curte, asteptand sa vada ce va face Providius pentru a-l determina sa intre inapoi.

Gurile rele spun ca in clipa imediat urmatoare, cand a inteles ce s-a intamplat, lui Atreides i s-au muiat picioarele si a inceput sa respire neregulat.

“Am castigat, Atreides, a spus Providius, pentru ca mi-ai cerut ca prin puterea mintii mele sa te fac sa iesi din incapere, iar acum, asa cum poate vedea oricine, te afli afara”.


_________________
faithful to... myself...

autorii sunt compozitori nu gluma tata


_________________
Life is a fucked up dream and another reason to die ...

Extra misto .... nush cine le face... da bine le mai zice


_________________
Dar iubind, te indragostesti de altcineva decat de omul plenar si real � trecut, prezent si viitor �
pe care crezi ca-l ai prin gestul de cuprindere si insotire, al dragostei.